Torless nu era capabil să gândească; el vedea... Vedea dincolo de ochii săi închiși, o nebunească vâltoare de întâmplări. Oameni, oameni într-o lumină orbitoare, cu zone foarte limpezi și cu umbre mișcătoare și adânci; fețe.. o față; un zâmbet, o zbatere de pleoape... o înfiorare a pielii; vedea oameni într-un mod cum nu-i mai văzuse niciodată, nu-i mai simțise niciodată. Dar îi vedea fără să vadă, fără reprezentări, fără imagini, ca și cum i-ar vedea numai sufletul lui. Erau atât de deslușiți încât prezența lor insistentă îl sfredelea parcă de mii de ori; dar, ca și cum s-ar fi oprit în fața unui prag peste care nu putea trece, se retrăgeau de-ndată ce el își căuta cuvintele, pentru a-i stăpâni.
Robert Musil – Rătăcirile elevului Torless
Emma Silk Art
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu