Înalt și frânt – Passionaria Stoicescu

Elvira Amrhein Art

Nu sunt Dumnezeu

ci doar o fărâmă din El

și doar fărâmă încerc

să închipui,

să cânt

din zborul acesta

înalt și frânt,

înalt și frânt…

Fărâmă din iubirea Lui

e inima mea

și sub lupa ei de carne și sânge

măresc marunția clipei

și mă minunez de ea

ca și când

nimeni până acum în afara mea

n-ar fi văzut,

nu s-ar fi bucurat

și n-ar fi scris despre asta

înalt și frânt,

înalt și frânt…

Sărut pulberea de pe

încălțările Lui cerești

și praful acela mă îmbărbătează…

Fie,

sunt un grăunte de praf –

dar care știe

ca Dumnezeu e de foc

nu de tărână,

de focul acela dintâi

pe care pământul răcit

l-a uitat,

l-a trădat,

l-a murit…

„Fie, mă consolează El în rugăciune –

ești praf de foc

rătăcind pe țărână,

o scânteie până la soroc;

vei fi de scrum

pe lungul drum,

vei fi cenușă

din jucăușă,

vei cadea pe pământ

înalt și frânt,

înalt și frânt…”