Şi ce-ar fi poezia? – Cezar Bolliac

Charmaine Olivia Art

Te privesc, si urca

De dragoste aprinsa,

Pâna la buzele mele inima.

P. Sutzos

I

Si ce-ar fi poezia

Când n-ar fi frumusetea?

Ce-ar fi s-un muritor

Când n-ar simti amor;

Ce-ar fi si veselia

Când n-ar fi tineretea;

Ce-ar fi niste comori

La cei din închisori;

Ce-ar fi maretul soare

La cel ce vederi n-are

Sau geme-n chinuiri;

Ce-ar fi o mostenire,

Ce-ar fi o fericire,

Ce-ar fi a ta iubire

La cel fara simtiri.

II

Albastra ta privire

E-atât d-atingatoare,

Ca si un cer senin

Ce scoate un suspin

Din cel ce-n absorbire,

Îsi uita ce îl doare.

Spre cei ce-i arunca

Dulcea catare-a ta, - 

Abstractie-n simtire, -

Îsi pierd a lor gândire;

In tine toti traiesc.

Racoarea cea de sine

Ce-n preajma-ti simti ca vine,

Ast vânt ce tragi în tine,

E suflet omenesc.

<<Cezar Bolliac sau Cesar Bolliac (n. 23 martie 1813, București - d. 25 februarie 1881, București) a fost unul dintre fruntașii revoluției din 1848, poet liric protestatar, promotor al studiilor arheologice și gazetar român.>> Wikipedia