18 martie 2018

Vedenie – Stéphane Mallarmé

Olga Abramova Art

„Se-ntristase luna. Albi serafimi plângând
Cu-arcușu-n mâini, prin somnul florilor curgând
Scoteau din cupa tăinuită a-mbolnăvitelor viole
Suspine de cristal prelinse pe-azurul micilor corole.

Era sfințita zi a-ntâiului sărut
Și visul crud din suflet mi-a păscut
Sorbind din plin balsamul tristețelor păgâne,
Ce fără de regrete în veci de veci rămâne.

În inima din care un suflet a cules
Un vis. Și rătăcind cu ochii în eres,
Deodată-mi apăruși în față pe strada
largă și pustie
Svârlind prin umbrele-n serării înfiorări
și veșnicie.

Da, am știut; erai aceeași zână
Care-n copilărie mi-erai în somn stăpână.
Atunci din mâna-ntredeschisă cerneai pe
visele-mi curate
Ninsoarea albelor buchete de stele mari și parfumate.”

<<Stéphane Mallarmé (n. 18 martie 1842 – d. 9 septembrie 1898), de fapt cu numele real Étienne Mallarmé, a fost un poet și critic francez, o figură de seamă a curentului simbolist european.>> Wikipedia


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...