20 mai 2018

Sufletele Assiei – Romain Rolland

Foto: Rachel Boston
La Assia sufletul ce-o stăpînise pînă atunci dispărea într-o clipă. Era cu totul uitat. Și se ivea alt suflet, se iveau alte dorinți. Pe ea n-o mira de loc. Se identifica de îndată cu ele. Erau ale ei, ea era a lor, în tot timpul dispariției celuilalt suflet. Apoi se regăsea, ca la început, fără ciocnire și fără mirare,  în primul suflet pe care-l părăsise. Era o veșnică primejdie. Dar era și un motiv de siguranță și de odihnă. Pentru ca sufletul dintîi se întorcea (asta era lucru sigur). Și în timpul în care îl  înghițea uitarea, recăpăta putere și frăgezime. Parca se scula din pat, după un somn bun.
Astfel, fără legături, fără sălaș, fără dumnezeu, fără iluzii, fără nimic din ceea ce te face să trăiești, Assia trăia nesfărîmată, tare și reînnoită, încordîndu-și în fiecare dimineață puterile pentru lupta de fiecare zi. Experiențele copleșitoare pe care le trăise nu-i lăsaseră urme pe piele, după cum nici spiritul ei nu fusese atins de gustul neantului. Era profund sănătoasă. Degeaba dărîma rațiunea totul. Instinctul dezgropa viitorul ei tînăr sub dărîmături.

Romain Rolland – Inimă vrăjită

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...