Vincent Xeus Art
„Nu am pierdut nimic
Toate lacrimile mele au devenit bucurie
Bucuria mea, bucuria ta, bucuria pietrelor
Nu am uitat numele tău
Păsări sălbatice țipă în întunericul
Pădurilor din copilărie
Ecoul se adâncește în inima mea
Nu am trădat liniștea
Am plâns la capătul neputinței din carnea trupului meu
Am strigat pereților amintirile Zborului nostru întruchipat în tine
Dar niciodată nu te-am vândut iluziilor
Te-am privit plecând
Un bun rămas din cripte răsuna
L-ai rostit în numele meu
Se înălța singurătatea prin ramurile brazilor
Durere, iertare, împăcare
Nu am pierdut nimic
Nu am rupt niciodată din casa noastră
Te văd plecând de când te-am întâlnit
Tăcerea ta monahală poate înlocui frica de a iubi
Te rog, nu întoarce privirea, tristețea mea ți-ar înflori regretul
Și m-ai pierde.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu