Cornul mării, cornul serii – Dan Botta

Veneta Docheva Art

Valul bate-ncet în stâncă, 

Spuma-i dulce o-nfăşoară

Într-o horbotă uşoară;

Umbra serii de vioară

Creşte-n liniştea adâncă. 

Privesc cerul. Se adună

Zarea pură-a unui vis, 

O lucoare de abis

Mă îmbracă. Cum răsună

Cornul mării, indecis. 

Străluceşte în orgia

Viorie de pe mare

Luna palidă, în zare, 

Luna din Infern, soţia

Sufletelor în pierzare. 

Ţipă-n volburi largi lăstunii, 

Umbra creşte ca o floare, 

Ca o floare-ameţitoare, 

Apa, -n gemetele lunii, 

Jos pe stâncă, albă, moare. 

De departe sună cornul, 

Cornul serii, cornul mării, 

Cornul surd al întristării, 

Cornul mării, cornul serii, 

Cornul jelei şi-al pierzării!