Ewa Hauton Art
Assia, care fusese alungată, izgonită, renegată, se întorcea în casa caldă a acestui trup, pe care seva arzătoare a sărutărilor ei nu-l părăsise niciodată. Ardea în toate mădularele lui, mută, apăsătoare, învolburată, ca un șuvoi. Marc n-ar fi putut să evoce nici una din trăsăturile ei, o simțea împrăștiată în capul lui, în pântecele lui, în freamătul manilor și uscăciunea limbii. Și uneori tresărea, din pricina sunetului unui glas sau a unei atingeri, care-l golea de viață, îl lăsa dezarmat și răvășit, ca pe o busolă înnebunită. Trebuia să se încordează, ca să-și adune mintea împrăștiată. Și atunci, ca să devină stăpână a situației, rațiunea trebuia să-l smulgă din el însuși, să-l ia de umeri, să-l iscodească și să-i spună: „Oprește-te aici! Nu-i voie să intri!”
(Romain Rolland - Inimă vrăjită)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu