Ca nu cumva să te cunosc prea lesne,
te joci cu mine.
Mă orbeşti cu zglobiul tău râs,
după care-ţi ascunzi lacrimile.
Îţi cunosc, îţi cunosc măiestria.
Nicicând nu vrei să spui cuvântul
pe care-l ai pe limbă.
Ca nu cumva să nu te preţuiesc deajuns,
te-ascunzi într-o mie de chipuri.
Ca nu cumva să te asemui tuturora,
rămâi deoparte.
Îţi cunosc, îţi cunosc măiestria.
Nicicând nu mergi tu pe cărarea
pe care-n gând alergi.
De la mine vrei mai mult decât altele
de-aceea stai tăcută.
C-o jucăușa nepăsare
te ferești de darurile mele.
Îți cunosc, îţi cunosc măiestria.
Nicicând nu vrei să primești
ceea ce ai primi cu brațele deschise.
