Povara-i grea ! N-o să-mi ajungă,
Sisif, nici chiar răbdarea ta !
Oricât de vrednic m-aş purta,
E Timpul scurt şi Arta lungă.
Lăsând orice mormânt celebru,
La fel ca un toboşar cernit
Spre dosnic cimitir pornit,
Inima-mi bate-un marş funebru.
– Atâtea juvaeruri sunt
Uitate-n beznă şi-n pământ,
Dormind în veci necercetate;
Atâtea flori dau în zadar
Parfumul lor subtil şi rar
În taină şi-n singurătate.
Traducere de Al. Philippide
