Puţin ca speranţă, puţin ca semn,
Am lăsat în voia întâmplării câteva vorbe de auzit.
Simple cuvinte, fireşte. Transparente cuvinte.
Am lăsat înadins câteva vorbe din întâmplare.
Cuvinte de şlefuit, grele ca materia.
Întâmplarea m-a surprins prin vorbele sale în oglindă.
Erau ele, eram eu. Erau ele în mine.
Întâmplarea m-a uimit şi trezit fără glorie.
Plângeam ca să spun totul şi golul să audă.
Vântul purta la întâmplare această nelinişte
Verbul nicicând nu-i gol şi nicidecum tăcere
Am vorbit întâmplător pentru ca o ureche să audă
Oglinda cuvintelor mele a mângâiat absenţa.
Vorbesc şi aud. Înţelegi tu oare? Îţelegi?
Oglinda mea. Reflectă dreptei mele stângul care mă aude.
Cuvinte din întâmplare, cuvinte oglindă.
O vorbă în ochii tăi si tu mă înfrumuseţezi.
Divinul e dragoste şi dragostea mea la fel.
Fratele meu, sora mea, oglinda mea, drumul meu.
În strălucirea ochilor tăi, cuvântul meu este mâna ta.
Înţelegi? Această oglindă. Închisoarea mea, libertatea mea.
Şoapte… şoapte şoptite
De întâmplare, de iubire, de soartă.
Traducere Marilena Lică-Masala
Sursa: www.islamulazi.ro
Sursa: www.islamulazi.ro
