O compasiune fără margini pentru toate fiinţele vii
este dovada sigură a unei purtări corecte.
Cel ce este animat de milă nu va face rău
altcuiva, va fi îngăduitor şi va ajuta pe fiecare după mijloacele sale.
Nu ştiu o rugăciune mai frumoasă decât aceea
cu care se încheie vechile drame indiene: „De-ar putea toate vieţuitoarele să
fie scăpate de durere”
Compasiunea faţă de animale este esenţial legată de
bunătatea caracterului; oricine e crud cu ele nu poate fi bun cu semenii săi. Aceste
două feluri de milă au acelaşi izvor.
Vocea conştiinţei răsună la fel de puternic
în sufletul omului cu sentimente înalte atunci când nedreptăţeşte un animal sau
un semen de-al său.
Cu toate acestea, mila pentru animale nu
trebuie să anuleze necesitatea de a te hrăni cu carne deoarece în natură
facultatea de a suferi este legată direct de inteligență. Numai cruzimea
este aceea care trebuie înlăturată.
În aceeaşi măsură, omul obligă animalul să
muncească pentru el, dar este imoral ca foamea şi bătaia să chinuie animalu
care ţi-e credincios şi te-ajută să-ţi câştigi existenţa.
Arthur Schopenhauer, în Viaţa, amorul, moartea
Intr-adevar suferinta oricarei fiinte, este ceva ce te afecteaza si declanseaza sentimentul de mila, asa ca: ce bine ar fi sa nu mai existe durere si suferinta pe lume, dar cred ca asa ceva este utopic si irealizabil, la momentul actual.
RăspundețiȘtergereUn gand bun si multa sanatate si mai ales, cat mai putina suferinta pe pamant.
ȘtergereDa, e utopic și irealizabil, nu numai în momentul actual, ci în toate timpurile, trecute și viitoare. Durerea, suferința sunt inerente vieții, sunt prețul pe care-l plătim vieții.
Concludent în sensul ideii evocate mai sus sunt și spusele lui Eschil:
Ștergere„Nici un muritor nu trece prin viaţă neatins, fără să plătească.”