Acum îmi dau
seama că scriam de fiecare dată când mă simțeam nefericit, când mă simțeam
singur sau nepotrivit cu lumea în care se întâmplase să mă nasc. Și mă gândesc
dacă nu va fi veșnic așa, dacă arta aceasta încordată și dezmățată nu se va
naște mereu din înstrăinarea noastră, din angoasa și nemulțumirea noastră. Un
fel de tentativă de reconciliere cu universul acestor fragile neliniști și
pline de dorințe, creaturi care sunt ființele umane. Pentru că animalele nu au nevoie
de așa ceva; le ajunge faptul că trăiesc.
Ernesto Sabato, în Despre eroi și morminte
