Aștept de când te-ai dus un semn, o veste
de dincolo de palidul hotar
pe care-n vis îl pipăi în zadar
în câte-o de nedeslușit
poveste.
Nu cred mereu ce semenii-nțeleg
în muta resemnare și cuminte.
Și-ți împletesc un leagăn de cuvinte
să-ngâne lin destinul tău nentreg.
Ești nicăieri, dar ca-n oglinzi, aproape,
și nerostit ți-e glasul, dar l-aud
abia simțit, cum se închid pleoape
atinse vag de-un tremur cald din sud.
În timpul nostru fără de orar,
în lumea dezlegată de fruntarii,
răscruci ne cheamă pasul solitar,
purtat de dor, pe vechi și stranii arii.