22 februarie 2014

Vocula - Ion Vinea



Aștept de când te-ai dus un semn, o veste
de dincolo de palidul hotar
pe care-n vis îl pipăi în zadar
în câte-o de nedeslușit
poveste.

Nu cred mereu ce semenii-nțeleg
în muta resemnare și cuminte.
Și-ți împletesc un leagăn de cuvinte
să-ngâne lin destinul tău nentreg.

Ești nicăieri, dar ca-n oglinzi, aproape,
și nerostit ți-e glasul, dar l-aud
abia simțit, cum se închid pleoape
atinse vag de-un tremur cald din sud.

În timpul nostru fără de orar,
în lumea dezlegată de fruntarii,
răscruci ne cheamă pasul solitar,
purtat de dor, pe vechi și stranii arii.


Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...