Sonetul iubirilor defuncte... - Victor Eftimiu

În sera verde a nopților de vară

Se scutură nostalgic trandafirii...

Iubirile de ieri, în cupa firii,

Îmi dau să beau mireasma lor amară.

Visarea taie brazdele-amintirii

Când cimitirul sufletului ară...

Sonetul este o urnă funerară

În care dorm cenușile iubirii...

Dormiți, idile vechi în rime rare !

Eu v-am fixat pierdutele contururi

În linii și le-am țintuit în puncte.

Ca urne reci pe margini de cărare,

În sufletu-mi s-or înălța de-a pururi

Sonetele iubirilor defuncte.