În sera verde a nopților de vară
Se scutură nostalgic trandafirii...
Iubirile de ieri, în cupa firii,
Îmi dau să beau mireasma lor amară.
Visarea taie brazdele-amintirii
Când cimitirul sufletului ară...
Sonetul este o urnă funerară
În care dorm cenușile iubirii...
Dormiți, idile vechi în rime rare !
Eu v-am fixat pierdutele contururi
În linii și le-am țintuit în puncte.
Ca urne reci pe margini de cărare,
În sufletu-mi s-or înălța de-a pururi
Sonetele iubirilor defuncte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu