Pe Dunăre - Sándor Petőfi

Pictură: Justyna Kopania

Râule, de câte ori pieptul ți se sfarmă

De-al năvii zbor nebun, de-a primejdiei armă;

Cât de-afundă-i rana ta și cât e de mare!

O, atâtea zbuciumări inima mea are.

Dar năvile se duc, trece furtuna,

Rana iar se vindecă, și apele-ți sunt una.

Ci vre-odată inima, ruptă, dacă plânge,

Cine-ar mai putea opri râul ei de sânge [...]



(Traducere de V. Loichiță)