Pictură: Michael & Inessa Garmash
Când sîntem tineri sărutăm cam mult
Și prea puțin ne pare-ntotdeauna.
Ne știu, desigur, băncile din parcuri,
Sau deseori ne știe numai luna.
Rămîne însă, mai rămîne-o fată
Cu buzele – petale neatinse
Și-obrazul ei ca mărul rumenit
Răsare noaptea în atîtea vise.
Și poate că uităm de alte fete
(Cu anii, focul inimii pălește),
Dar fata ce-a rămas nesărutată
Ne stăruie în piept și dogorește.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu