Cei doi îndrăgostiți se priveau și privirile lor erau ca o fîntînă în care se reîntoarce apa ce țîșnește. Fiecare dintre ei golise jgheabul, ca să primească șuvoiul celuilalt. Și, înecați de bucurie, se simțeau fiecare plini de făptura celuilalt. Se strîngeau în brațe ca să se regăsească. Își spuneau: „Te am! Mă ai! Nu mă da în apoi! Nu te dau înapoi. Ce bine că am făcut schimbul! Și cît iubesc viața, acum cînd viața înseamnă viața ta! O am! Voi ști s-opăstrez bine!”
(Romain Rolland, în Inimă vrăjită)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu