De unde vine poezia şi unde se duce ea ?

Michael Wilkinson Art 

De unde vine poezia şi unde se duce ea?

Eu cred că Poezia este în om și este dintotdeauna acolo. Și este acolo încă de la Facere, când… la început a fost cuvântul. Apoi, cuvântul însufleţit a devenit, din duh,  om însufleţit.

Ceea ce simte omul în sine, cu sine și pentru sine este iluminarea lăuntrică, duhul cuvintelor, bocet, scâncet, cântec de leagăn și de alint, adică Poezie. Ceea ce are omul de împărtăşit cu ceilalţi e, însă, altceva, e ceva din speţa epică, e poveste adică, e proză.

Așadar,  Poezia îi este, omului, structural și fiziologic, mult mai apropiată și intim atașată. Poezia e cea mai complexă formă de comunicare. Mai ales și mai întâi a omului cu sine însuși. Căci aici este esenţa rostului nostru în lume.

În clipa ultimă, după ce se stinge mai întâi văzul, și la final auzul, sufletul se pregătește de marea despărţire prin tânguirea rugăciunii, adică prin vălurile poeziei. Nici nu se știe dacă sufletul nostru nu este cumva adevărata poezie a lumii, învelișul ei poetic, adică, din care se nasc și se hrănesc îngerii noștri păzitori.

 Interviu cu poeta ANGELA FURTUNĂ, realizat de ANGELA BACIU

 de pe poezia.usriasi.ro

Casă și acasă

Veta Lyubimova Art 

Am venit în casa ta cu gânduri curate şi mi-ai deschis uşa cu inima largă… e bine aici la tine. Ce înseamnă casa ta pentru tine?

Multă vreme am considerat că acasă există numai în suflet, şi atunci el este ceva foarte larg şi abstract (poţi să te simţi acasă în gerul năprasnic dintr-o auroră boreală sau într-o sală de muzeu), în timp ce casa e locul în care doar trupul e cel ce se simte în largul lui (având sentimentul cochiliei care îl apără pe melc de iminenţa atacului). Acum cred că aceste viziuni fac parte din exerciţiile prin care tânărul învaţă multe lucruri despre sine, îşi creează şi delimitează teritoriul, învaţă să-şi descopere graniţele dureroase şi descoperă că, oricât de puternic şi de invincibil ar fi, sau i se pare că este, între lume şi sine trebuie să pună o fereastră menită să adauge libertăţii trupului noţiunile de înafară şi înăuntru, iar sufletului să-i creioneze spaţiile intime versus cele sociale, respectiv personale versus universale. Pe această nevoie foarte omenească se bazează instinctele noastre faţă de casă şi de acasă.

Dar e sigur că cel ce vine în casa mea intră de fapt, cu voia mea, în sufletul şi în inima mea, şi, de pe această poziţie de gazdă primitoare, eu îţi spun, dragă Angela Baciu, bine ai venit! Aici e lumea unde citesc, trăiesc, oficiez simplitatea şi bucuria vieţii, celebrez nevoia de armonie şi de linişte. Precum un englez drag mie, îţi spun My Home is my Castle.

 Interviu cu poeta ANGELA FURTUNĂ, realizat de ANGELA BACIU

 de pe poezia.usriasi.ro