Zadarnic...- Nicolae Volenti

Pe aripi de gânduri, te-nalți peste fire,

Te-avânți cu-ndrăzneală dincolo de sori;

Sătos să știi toate prin nopți fără zori

Pășești orb, nemernic pe căi de peire.

Și simți, în durere, că nu-i cu putință

Să treci peste neguri, căci nu vezi nimic;

Și totuși, pitic,

Pricepi neînțelesul ascuns în dorință.

Vai! uiți, fără minte ce ești, că pământul

Te ține la sânu-i în lanțuri legat,

Să-ți fie sicriu și să-ți fie și leagăn ți-e dat,

Iar gânduri nebune să bată ca vântul...

În lumea asta trece... - Nicolae Volenti

În lumea asta trece un val și altul vine,

Durerea, bucuria ne cată, le-ntâlnim;

De ne-am deprins cu ele ori negre, ori senine

Se duc zilele noastre. Și azi și mâni perim.

Din toată minunata priveliște a vieții,

Cu soarele, cu falnicul ocean;

Din dragostea trecută, din visul tinereții

Acel vis, fără samăn de dulce și viclean,

De-abia de mai rămâne vreo veștedă-amintire

Din vremea de-altădată de bine or de chin,

Scânteia ce-ntr-o clipă aruncă-o licurire

De sub cenușa strinsă. Oftatul  unui sân.

Nimic nu e al nostru – afară de-acea jale

Ce negurosse lasă în sufletul pustiu,

Când căutăm în urmă spre depărtata cale

Unde am lăsat o parte din viață în sicriu.