Altfel – George Bacovia

Pictură: Pier Toffoletti

Omul începuse să vorbească singur...

Şi totul se mişca în umbre trecătoare -

Un cer de plumb de-a pururea domnea,

Iar creierul ardea ca flacăra de soare.

Nimic. Pustiul tot mai larg părea...

Şi-n noaptea lui amară tăcuse orice cânt, -

Şi-nvineţit de gânduri, cu fruntea în pământ,

Omul începuse să vorbească singur...

Amurg – George Bacovia

Pictură: Pol Ledent

Ca lacrimi mari de sânge

Curg frunze de pe ramuri, – 

Şi-nsângerat, amurgul

Pătrunde-ncet prin geamuri.

Pe dealurile-albastre,

De sânge urcă luna,

De sânge pare lacul,

Mai roş ca-ntotdeauna.

La geam tuşeşte-o fată

În bolnavul amurg;

Şi s-a făcut batista

Ca frunzele ce curg.

Nervi de toamnă – George Bacovia

La toamnă, când frunza vă îngălbeni,

Când pentru ftizici nu se ştie ce noi surprize vor veni,– 

Alcoolizat, bătut de ploi, cum n-am mai fost cândva,

Târziu, în geamul tău, încet, cu o monedă voi suna.

Şi-n toamna asta udă, mai putredă ca cele ce s-au dus,

Când vântul va boci, din nou, la cei de jos, la cei de sus,– 

La geamul tău, în spaima nopţii, ca un prelung final,

Voi repeta că anii trec mereu mai greu, şi mai brutal.

Va bate ploaia... şi târziu, la geamul tău voi plânge-ncet...

Va rătăci alcoolizat, apoi, în noapte, un schelet, – 

Nimic tu nu vei auzi din câte voi avea de spus...

În toamna asta udă, mai putredă ca cele ce s-au dus.

Largo – George Bacovia

Foto: Vladimir Dranitsin 

Muzica sonoriza orice atom...

Dor de tine, şi de altă lume,

Dor...

Plana:

Durere fără nume

Pe om...

Toţi se gândeau la viaţa lor,

La dispariţia lor.

Muzica sentimentaliza

Obositor, -

Dor de tine, şi de altă lume,

Dor...

Muzica sonoriza orice atom.

Nervi de toamnă - George Bacovia

Leonid Afremov Art

E toamnă, e foşnet, e somn...

Copacii, pe stradă, oftează;

E tuse, e plânset, e gol...

Şi-i frig, şi burează.

Amanţii, mai bolnavi, mai trişti,

Pe drumuri fac gesturi ciudate -

Iar frunze, de veşnicul somn,

Cad grele, udate.

Eu stau, şi mă duc, şi mă-ntorc,

Şi-amanţii profund mă-ntristează -

Îmi vine să râd fără sens,

Şi-i frig, şi burează.

Melancolie - George Bacovia

Pictură: Pol Ledent

Ce chiot, ce vaiet în toamnă...

Şi codrul, sălbatec vuieşte –

Răsun'n coclauri un bucium,

Şi doina mai jalnic porneşte.

– Ascultă, tu, bine, iubito,

Nu plânge şi nu-ţi fie teamă -

Ascultă cum greu, din adâncuri,

Pământul la dânsul ne cheamă...

Amurg de toamnă – George Bacovia

Pictură: Pol Ledent

Amurg de toamnă pustiu, de humă,

Pe câmp sinistre şoapte trec pe vânt -

Departe plopii s-apleacă la pământ

În larg balans lenevos, de gumă.

Pustiu adânc... şi-ncepe a-nnopta,

Şi-aud gemând amorul meu defunct;

Ascult atent privind un singur punct

Şi gem, şi plâng, şi râd în hî, în ha...

Vobiscum - George Bacovia

Gleb Goloubetski Art

În cercul lumii comun şi avar...

Mă zguduie de mult un plâns intern;

Şi-acest fel (de-a fi) va fi etern

Şi de nimic, pe lume, nu tresar.

... Dar vai, acei învinşi, pe veci pierduţi...

Ori în taverne, ori în mansarde;

Şi acei nebuni, rătăcitori, tăcuţi,

Gesticulând pe bulevarde...

Singurătate, nu te-am voit - George Bacovia

Cumplit

E golul singurătăţii!

Sunt ucisul ei...

Singurătatea?

Povara tăcerilor

Sfăşiate de suspine...

Singurătatea...

Ochiul tău

Priveşte îngheţat

În ochiul gândului

Neîmpărtăşit...

Singurătate,

Nu te-am voit!

Viaţa – haină –

M-a dăruit ţie.

Tu m-ai cerut

Vieţii

- Prizonierul tău –

Singurătate...

Oamenii...

Cum i-am iubit...

Dar ei

Nu m-au voit.

Din singurătatea

Vieţii

În singurătatea

Morţii, şi nimeni

Nu înţelege

Acest adânc...

Poeţi, evitaţi

Singurătatea.

Între oameni

E viaţa...

Hibernal noptat (II) - George Bacovia

Ce umbra stă la geamul tău

Ca de iubiri invinse ?!

Un fost poet, și-al nopții hău,

Pe uliți ninse.

Un plâns iernatic, înnoptat,

Cu viscol de urgie -

În ceasul greu, întârziat,

Aleargă cine știe...

Trec zile - George Bacovi

Curg zilele spre cimitir

Trist, una câte una, 

Şi destrămând al vieţii fir

Se duc pe totdeauna.

Şi-acolo, încet, molcomitor, 

Se-adună în suspine -

Cu-un dor de "mâine" sora lor, 

Cu-un dor de mine.

Ego - George Bacovia

Tot mai tăcut și singur

În lumea mea pustie -

Și tot mai mult

m-apasă

O grea mizantropie.

Din tot ce scriu, iubito,

Reiese-atât

de bine -

Aceeași nepăsare

De oameni, și de tine.