Eliberarea de propriile limite - René Daumal

Federico Bebber Art 

Te vei elibera de propriile limite atunci când vei fi gândit şi vei fi acţionat [în modul următor]: această individualitate este veştmântul meu, nu este eu. Dintr-o dată, vei percepe drept un obiect propriul tău individ, dar şi pe nenumăraţii indivizi care te înconjoară, natura cărora este să fie o mulţime.[…] 

Dacă vei înţelege asta, nu te vei mai putea opri să nu vezi spectacolul atroce al unei mulţimi de suferinţe vizibile, sub formă de corpuri.
Într-adevăr, dacă încetez să mă mai gândesc la mine ca la un veştmânt ce îşi are scopul în sine însuşi, individualitatea „mea“ nu mai este „a mea“ mai mult decât restul universului. (Acest adevăr este tema fundamentală din Bhagavad-gita, de exemplu).

Vocea - René Daumal

Kemal Kamil Akca Art

Totuşi undeva există o voce care nu a fost ucisă pe de-a-ntregul, care uneori ţipă, – de fiecare dată când poate, de fiecare dată când o încercare a vieţii dezleagă căluşul – care îşi strigă întrebarea, dar noi o înăbuşim imediat. Astfel, iată că deja începem să ne înţelegem. Pot să vă spun, deci, că mi-e frică de moarte. Nu de ceea ce ne imaginăm despre moarte, pentru că frica asta este şi ea tot imaginară. Nu de moartea mea a cărei dată va fi consemnată de registrele stării civile. Ci de moartea aceasta pe care o îndur în fiecare clipă, de moartea acestei voci care, din străfundul copilăriei mele mă întreabă şi pe mine: „ce sunt eu?” şi pe care totul, în noi şi în jurul nostru, pare aranjat astfel încât să o înăbuşe odată pentru totdeauna. Când vocea aceasta tace – şi ea nu vorbeşte prea des! – sunt un înveliş gol, un cadavru agitat. Mi-e teamă că într-o  zi ea o să tacă definitiv sau că o să se trezească prea târziu, ca în povestea dumneavoastră cu muştele: când te trezeşti, eşti mort.