Despre aprecierea greşită a lucrurilor - Vauvenargues

Anka Zhuravleva Art 

Rareori drămuim lucrurile, iubite prietene, prin ceea ce sunt ele în ele însele; nu ne e ruşine de viciu, ci de ocară. Cutăruia, care n-ar avea mustrări de cuget că e viclean, îi e ruşine să fie considerat ca atare, chiar şi pe nedrept.

Rămânem înfieraţi şi înjosiţi în faţa propriilor noştri ochi, atâta vreme cât socotim că suntem înfieraţi şi înjosiţi în faţa ochilor lumii; nu ne măsurăm greşelile cu adevărul, ci cu părerile lumii.

Nu fac reflecţiile acestea pentru a-i încuraja pe oamenii josnici, care şi aşa sunt destul de neruşinaţi. Vorbesc pentru acele suflete mândre şi delicate care exagerează propriile lor slăbiciuni şi nu pot suporta recunoaşterea publică a greşelilor lor.

Prietene, să nu uiţi vreodată că nimic nu ne poate asigura că nu vom săvârşi multe greşeli. Află că acelaşi har care zămisleşte virtutea produce uneori mari vicii. Meritul şi trufia, justiţia şi asprimea, înţelepciunea şi voluptatea s-au contopit de mii de ori, s-au perindat ori s-au aliat. Extremităţile se întâlnesc și se adună în noi. Așadar să nu ne dăm bătuți. Să ne consolăm cu defectele noastre, pentru că ne lasă toate virtuțile pe care le avem; conștiința slăbiciunilor noastre să nu ne facă să pierdem conștiința forțelor noastre; mintea omului este, prin esența ei, supusă amăgirii; inima își are și ea greșelile ei. Înainte de a roși că suntem slabi, am fi, preascumpul meu  prieten, mai puțin nesăbuiți dacă am roși că suntem oameni.

Vauvenragues, în Maxime și reflecții

( traducere  de Aurel Tita)

Ce-i deosebește pe oameni ? - Vauvenargues

Vladimir Mukhin Art

Tot ce-i deosebește pe oameni pare neînsemnat. Din ce e făcută frumusețea sau urâțenia, sănătatea sau infirmitatea, deșteptăciunea sau tâmpenia ? O ușoară diferență între organe, ceva mai multă sau ceva mai puțină fiere etc. Și, totuși, acest ceva ceva mai mult sau mai puțin are o însemnătate nețărmuită pentru oameni; iar când judecă altfel, greșesc.

Prețuirea sincerității - Vauvenargues

E nevoie de mari posibilități ale minții și ale inimii ca să prețuim sinceritatea când ne rănește sau s-o folosim fără să ne jignească: puțini oameni sunt destul de înzestrați ca să suporte adevărul, și ca să-l spună.

Maxime și reflecții - Vauvenargues

Nu stă în puterea rațiunii să îndrepte toate beteșugurile firii.

Nu poți să fii drept, dacă nu ești uman.

E greu să apreciezi pe cineva așa cum vrea el !

Faptul că suntem conștienți de forțele noastre, le sporește.

Nu e adevărat că oamenii ar fi mai buni în sărăcie decât în bogăție.

Descoperim în noi înșine ceea ce ne ascund ceilalți și recunoaștem în alții ceea ce ascundem de noi înșine.

Maximele oamenilor le dau în vileag simțirea.

Puține maxime sunt adevărate din toate privințele.

Spunem puține lucruri temeinice când căutăm să spunem lucruri extraordinare.

Rațiunea nu cunoaște preocupările inimii.

Gândurile mari pornesc din inimă.

Pentru a înfăptui lucruri mari, trebuie să trăim ca și cum n-ar trebui să murim niciodată.

Poate că pasiunilor le datorăm cele mai mari foloase ale spiritului.

Nimeni nu e slab din voia lui.

Simțirea nu ne este suspectă de  falsitate.

Omenia este prima virtute.

Modă și fire - Vauvenargues

Zena Holloway Art

Puține pasiuni sunt statornice; multe sunt sincere. Așa a fost dintotdeauna; dar oamenii se fălesc că sunt statornici sau nepăsători, după cum cere moda, care depășește totdeauna firea.

Psihologia omului în proverbe

Proverbele sunt lacrimile picurate din ochii fizici și spirituali ai umanității de-a lungul vremii pe cărările întortocheate ale istoriei sale. Sunt lacrimile de bucurie, de durere, de nădejde și deznădejde. Lacrimile împlinirilor și căderilor ei. (Ion Dodu Bălan)

Fără drojdie, aluatul nu dospeşte. (Fără pasiuni, care pun în mişcare disponibilităţile creatoare ale personalităţii, aceasta nu înfloreşte.)
„Viaţa ar fi un somn sau o realitate în mod esenţial mediocră, dacă n-ar salva-o indivizii care în mod permanent se frământă, se consumă cu o simţire şi se topesc într-un avânt sau o prăbuşire. Dintr-un nivel superior al vieţii, faptul de a te prăbuşi dramatic este mai revelator pentru fenomenul vital, decât stingerea lentă într-un echilibru plat. Nu importă absolut deloc cât trăieşti, ci importă cât ai pus din tine în fiecare clipă.” (E. Cioran)

Dorinţele sunt hrănite cu amânări.
„În dragoste e mai dulce speranţa decât împlinirea ei”

Marea înţelepciune se naşte din mari îndoieli. (Cine interpretează întotdeauna lucrurile în termeni categorici nu poate înţelege şi admite rostul contrariilor, al disputelor de opinii şi, implicit, importanţa alternativelor şi, la nevoie, a concesiilor.)
„Semnul celui ce înaintează pe calea înţelepciunii: nu ocărăşte pe nimeni şi nu laudă pe nimeni; nu vorbeşte nimic despre sine, nici că este mare, nici că ştie multe. Nu i-a mers bine o treabă ? El este cauza. Îl lauzi ? Râde de tine. Îl ocărăşti ? Tace şi nu se supără.” (Epictet)

Cel mai bun prieten al tău eşti tu însuţi. (Dintre toţi prietenii posibili de dialog, cel care este cel mai dispus să ne primească confesiunile, să le tolereze, şi, mai ales, să nu ne trădeze în aşteptări este Eul propriu.)
„Prefer mărturia conştiinţei mele tuturor cuvântărilor ce se pot ţine despre mine.” (Cicero)

Înţelepciunea te face să rezişti, pasiunile te fac să trăieşti.

Ia lucrurile aşa cum sunt.
„Este înţelept nu cel care se întristează de ce-i lipseşte, ci acela care se bucură de ce are.” (Democrit)

Mânia în dragoste este un fitil al iubirii.
„Dragostea are un dar, când e dulce, când amară”

Educaţia e pâinea sufletului.
„Altoiul face pomul pom, şi şcoala omul om”

Adevărul e întotdeauna același, oricum l-am privi.
„Descoperim în noi înșine ce ne ascund ceilalți și recunoaștem în alții ceea ce ascundem de noi înșine” (Vauvenargues)

Omul bun și-n zile rele e tot bun.
„Nu a trăi e de mare preț, ci a trăi cinstit” (Socrate)

„Tocmai în lucrurile mici, unde omul nu are timp să se prefacă, se arată caracterul” (Schopenhauer)

„Nu da cu piciorul în cel nefericit, căci soarta e comună tuturor.” (Meandru)

Privirea este mai sinceră decât vorbele.
„Cuvintele ne sunt date pentru a ne ascunde gândurile.”

„Descurcă îndoiala și vei cunoaște adevărul”

Tiberiu Rdudică, Daniela Costea - Psihologia omului în proverbe