Devastatoarea tăcere

Frunze cad

Sub clopot de sticlă –

Devastatoare tăcere.

haiku de George Florin Cozma
(citatepedia.ro)

Mărturie - George Florin Cozma

Sunt încă viu în clipa când te chem,

sunt nervi şi oase, carne grea şi sânge,

dar – mai ales – sunt aerul ce plânge

deasupra ta ca-n moarte, ca-n blestem;

sunt viu şi fraged ca un miel bălai

purtat prin pieţe, prin restaurante;

sunt sufletul, dintâiul, al lui Dante

bătând la poarta-de-din-jos-de-Rai...

se face iarnă prin cămări ascunse,

mor fluturii, ca fulgii, la fereşti;

anii de azi îmi spun că mă iubeşti,

dar osiile lumii sunt neunse –

că se aude vântul pustiind

grădinile cu paseri de aramă

şi eu sunt singurul care dă seamă

de zariştea fugită din colind...

sunt viu, eşti vie încă... mărturie

stă mâna asta rece, care scrie.