Arta în raport cu viața

Atribuind prioritare artei în raport cu viața, O. Wilde apără ideea autonomiei esteticului, arătând că nu arta imită natura, ci invers, viața imită arta, destinul nostru fiind marcat de întâlniri cu frumosul (împlinim destinul personajelor care trec din literatură, film, teatru etc., în viața, chiar în ființa noastră, ne „contaminăm” de idei și pasiuni care nu ne mai părăsesc toată viața etc.); nu sufletul se orientează după natură, ci natura după suflet. Arta, spune Wilde, este realitatea supremă, iar viața nu-i decât un simplu mod al ficțiunii.

Mariana Momanu, Introducere în teoria educației

Viața omului... - Oscar Wilde

Viaţa omului - asta i se părea a fi singurul lucru care merită investigat. Prin comparaţie, tot restul era lipsit de valoare. Era adevărat că, atâta timp cât priveai viaţa în ciudatul ei creuzet în care sunt amestecate durerea şi plăcerea, nu puteai purta nici mască de sticlă, nici să oprești miasmele sulfuroase să-ţi tulbure creierul şi să-ţi aducă imaginaţia într-o stare confuză datorită fanteziilor monstruoase şi viselor diforme. Erau otrăvuri atât de subtile, că pentru a le cunoaşte proprietăţile trebuia să te laşi îmbolnăvit de ele. Erau boli atât de ciudate că trebuia să treci prin ele dacă doreai să le înţelegi natura. Şi totuşi, cât de răsplătit erai! Cât de minunată ţi se arăta lumea! Să observi logica neclintită şi ciudată a pasiunii şi viaţa emoţională colorată a intelectului, să vezi unde se întâlnesc ele, unde se separă, în ce punct se află la unison şi în ce punct se află în dizarmonie - câtă plăcere era în toate astea! Ce contează costul? Orice senzaţie de acest gen este de nepreţuit.

Oscar Wilde, în Portretul lui Dorian Gray

Cu cât o operă este mai substanţială... - Oscar Wilde

Cu cât o operă de artă este mai substanțială, cu atât mai diverse sunt adevăratele interpretări. Nu contează un singur răspuns, ci mai multe. Mi-e milă de acea carte asupra căreia toţi criticii sunt de acord. Probabil că este o producţie foarte explicită şi superficială. Felicită-te pentru diversitatea glasurilor contemporane. Cea mai nefericită posteritate este aceea a unei singure voci.

Oscar Wilde, în De profundis