Cuvânt și cuvânt - Wolf Von Aichelbur

Jung Shan Art

Să nu rosteşti cuvintele pe care

le simţi, tulburătoare, dând ocol,

de gânduri zăbrelite-n închisoare,

apoi se sparg, lovindu-se în gol.

Încă nu vrea tăcutul să se-ofere

chiar de ai crede că-l auzi acum.

Așteaptă, fă-ţi rezerve de tăcere,

aproape să-ţi rămână, ca un fum. 

Când ştii exact ce trebuie să spui

nici nu mai eşti de trebuinţă, poate:

rămân cuvintele pe care-ţi pui

pecetea şi durează-nsingurate.

(traducere de Dan Dănilă)

Cuvintele - Wolf von Aichelburg

Cuvintele m-au părăsit deodată. 

Închis într-o muţenie senină 

nu mai aştept pe nimeni să mai vină, 

iar bezna mă cuprinde, furişată. 

Ce ar fi de spus în surda-ntunecare, 

şi limba cui, s-ajungă, mai încearcă 

pe-a mea, de mine-nstrăinată parcă? 

Zâmbesc, când tu începi o întrebare. 

Să mai arăt şi să numesc, îmi ceri, 

când sunt de toate strâns împresurat. 

Ce nici nu mai speram, s-a întâmplat. 

Pe mut, cine-l desparte de tăceri? 

Chiar sunetele şi-au sfârşit concertul, 

mai bine zis sunt de neauzit. 

Printre adormiţi mă simt nestânjenit, 

s-or dezobişnui de mine, cu încetul

Wolf von Aichelburg
(traducere de Dan Dănilă)