Nu regret – Serghei Esenin

Pictură de Vasily Nesterenko 

Nu regret, nu mă jelesc, nu strig,

Toate trec ca floarea spulberată.

Veştejit de-al toamnei mele frig,

Nu voi mai fi tânăr niciodată.

N-ai să mai zvâcneşti ca pân-acum

Inimă răcită prea devreme

S-o pornesc din nou desculţ la drum,

Stamba luncii n-o să mă mai cheme.

Dor de ducă! Tot mai rar, mai rar,

Pui pe buze flacăra pornirii

O, pierdutul prospeţimei har

Cu vioiul clocot al simţirii!

În dorinţi încep zgârcit să fiu,

Te-am trăit sau te-am visat doar, viaţă?

Parcă pe un cal trandafiriu

Vesel galopai de dimineaţă.

Toţi suntem vremelnici pentru veci,

Rar ning fagii frunzele deşarte...

Binecuvântat să fie deci

Că trăiesc şi că mă duc spre moarte.”

Traducere de George Lesnea

Focul vânăt e gonit de vânt – Serghei Esenin

Foto: Serg Piltnik

Focul vânăt e gonit de vânt,
Zările-au uitat să mă mai doară...
De iubire-ntâia oară cânt,
La scandal renunţ întâia oară.

Am fost crâng părăginit pe loc,
La femei şi vodcă dam năvală.
Nu-mi mai place azi să beau, să joc,
Să-mi pierd viaţa fără socoteală.

E de-ajuns să te privesc tăcut,
Să-ţi văd ochii plini de tot înaltul,
Ca uitand întregul tău trecut,
Tu să nu mai poţi pleca la altul.

Tu - mers gingaş, tu, surâsul meu,
Dac-ai şti, cu inima-i pustie,
Cum poate iubi un derbedeu
Şi cât poate de supus să-ţi fie.

Cârciumile le-aş uita pe veci,
N-aş mai şti nici versul ce înseamnă,
De-aş atinge aceste braţe reci
Şi-al tău păr ca floarea cea de toamnă.

Veşnic te-aş urma pe-acest pământ,
Depărtarea mi-ar părea uşoară...
De iubire-ntâia oară cânt,
La scandal renunţ întâia oară.

Nu mă mai frământă-acum... - Serghei Esenin

Nu mă mai frământă-acum

Spaima stelelor eterne.

Îndrăgii al clipei scrum

Şi tăcerea ce s-aşterne.

Toate freamătele tac,

Totul limpezit sticleşte,

Asfinţitul ca un mac

Purpuriu pe iaz pluteşte.

 (fragment)