Tu i-ai zărit - Ivan Krasko

Ivan Aivazovsky Art 

În noaptea de genune și de zbucium doi ochi străluceau,

în albastre, spectrale lumini licăreau.

Era târziu și îmi părea

că ești departe, în largul mării...

De ce așa ? Tocmai în largul mării!

Oare tu auzeai în vuietul mării vuietul din inima mea ?

În  plânsul vântului, zdrobit în catarge, plângând inima mea ?

Oare tu auzeai ?  Plângând durerea mea ?!

Din zbor, norii vărsau lacrimi de dor

dor după tine, aprig, aprig dor !

În noaptea de genune și de zbuciumdoi ochi sclipeau,

cărbunii ochilor mei pe tine te căutau,

ca două zălude staafii alergau după corabia ta...

Tu i-ai zărit !! O, cum mai zburau, urmăreau corabia ta.

În noaptea neagră - Ivan Krasko

Anton Melbye Art

(Sofiei Stănescu)

În  noaptea neagră, aspră, în vuiet surd de ape,

când vântul se aruncă și șuieră, se zbate,

când cerul își dezleagă zăgazurile toate,

căzând peste pământul sătul ca să s-adape,

când totul beznă e ca-n criptă, nopți cu iele,

și fulgerele nasc doar negre bezne grele,

prin sufletul meu trece cu scăpărari de astre

momentul dureros al despărțirii noastre.



....................................................................
traducere de Corneliu Barborică

Ochii n-am să-ți mai privesc - Ivan Krasko

Kemal Kamil Akca Art

Ochii n-am să-ți mai privesc...

Mi-au fost dragi  odinioară,

astăzi inima rănită

mi-o îngheață, mi-o-nfioară.

Ostenit de-atâta umblet,

pragul nu-ți voi mai călca,

mă voi duce-n larga lume,

nu voi sta în calea ta.

O privirea n-am s-arunc

spre căsuța mult visată,

unde stai și unde las

o speranță îngropată.

Numai gândul, zvăpăiatul,

după amintiri aleargă,

iară inima rănită

stă în zbucium să se spargă.

Ochii n-am să-ți mai privesc...

Mi-au fost dragi  odinioară,

astăzi inima rănită

de răceală-ți se-nfioară.