Nu am alte cunoștințe decât în materie de dragoste - Platon

„Nu am alte cunoștințe decât în materie de dragoste”, îl va face cândva pe Platon să spună.
Ce curioasă și exactă este totuși vorba aceasta. Căci într-adevăr, ce făcea el altceva decât să adâncească problema dragostei ? Urmărea feluritele aspirații în oameni, erosul și năzuința din ei către un ideal. Când spunea în Charmides: toți tinerii îmi par frumoși - se gândea la tot ce putea lua ființă, sub căldura dragostei, în ei.
Aici, printre aceste comori de virtualitate, care-s tinerii, își petrecea el viața; și pentru că numai dragostea poate actualiza sensurile nu încă împlinite, el o căuta pe cea potrivită lor. Nici o formă de dragoste nu-i era străină, căci toate sunt, pe un nivel sau altul, năzuința către sens, către unitate. Iar acum voia să vadă forma aceasta de dragoste.

Contantin Noica

Ce anume persistă ?

Platon a reluat vechea problemă pusă de Şcoala din Milet: ce anume persistă în cuprinsul devenirii şi al efemerului ? Totul trece, tot ce percepem cu simţurile sfârşeşte prin a se destrăma şi a dispărea. Atunci ce e permanent ? Platon răspunde : Ideile. Ce sunt aceste Idei ? Ele sunt adevărata realitate, cea din care derivă fiinţa lucrurilor din cuprinsul lumii.
Ideile nu sunt „reale” în același sens cu lucrurile. Ele întrunesc ființa și valoarea. Sunt sursa ființei lucrurilor și, totodată, izvorul binelui. Ființa este în același timp valoare. Ființa este valoare. A fi înseamnă a valora. (...)
La nivelul  lucrurilor din lume, totul e nu numai efemer, ci, pe deasupra, compus și relativ. Ideile, în schimb, cărora aceste lucruri le datorează ființa sunt eterne, simple, absolute.

Jeanne Hersch, în Mirarea filozofică