Clipă de clipă, în viaţa noastră unică şi limitată, ne vedem obligaţi să optăm, dintre infinitele drumuri care ni se deschid, pentru unul singur. A opta pentru unul înseamnă să le laşi pe celelalte în voia neantului. (...)
În ficţiune încercăm alte drumuri, lăsând în urmă personaje care par din carne şi oase, dar care abia aparţin unui univers de fantasme. Entităţi care îşi împlinesc prin noi - şi într-un fel în noi - destine pe care viaţa unică ni le-a interzis. Romanul concret, dar ireal, e forma inventată de om ca să scape de această încercuire. Formă aproape tot atât de precară ca şi visul, dar cel puţin mai voluntară.
Aceasta este una din rădăcinile ficţiunii.
Cealaltă e, poate, aspiraţia fiinţei umane spre eternitate; o altă dorinţă incompatibilă cu caracterul ei finit.Căutarea timpului pierdut, răscumpărarea vreunei copilării sau vreunei pasiuni, pietrificarea unui extaz. În rezumat, alt simulacru.
Ernesto Sabato, în Eseuri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu