Visul este o mică ușă ascunsă în lăcașul cel mai lăuntric și mai intim al sufletului; ea se deschide în acea noapte cosmică primordială ce era suflet cu mult înaintea existenței unei conștiințe a eului și ce va fi sufletul mult dincolo de ceea ce e o conștiință a eului va putea atinge vreodată. Căci orice conștiință a eului este singuratică, ea recunoaște fapte izolate, separând și diferențiind, dar de văzut se vede doar ceea ce se poate raporta la acest eu. Conștiința eului este alcătuită din tot felul de îngrădiri, chiar dacă ajunge până la negurile stelare cele mai îndepărtate. Orice conștiință separă; însă în vis pătrundem în omul mai profund, mai general, mai adevărat, mai etern care tot mai stă în crepusculul nopții originare, unde el încă era întregul, și întregul era în el, în natură nediferențiabilă, lipsită de orice calitate de eu. Din acest adânc care le unește pe toate provine visul, fie el oricât de pueril, de grotesc, de imoral.
Carl Gustav Jung - Amintiri, vise, reflecţii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu