În lipsa ta s-au născut
cifrele şi zeii.
Şi tu nu ştii nimic din toate acestea.
* * *
O, şi voiam să spun totul tuturor
Nu lăsam nici o umbră nedestăinuită.
* * *
Nu pot să sufăr, nu, să treacă între noi
reci dorurile ce le mişti doar tu
* * *
Pot fi lăsat singur, pentru că
sângele meu se varsă în mare
oricum.
* * *
Pot fi lăsat singur, pentru că
sângele meu se varsă în mare
oricum.
* * *
Nu trebuie înţelese sentimentele,
ele trebuie să fie trăite.
* * *
N-am cer. Ce e mai departe de mine
sunt eu, negrul şi înlăuntrul.
* * *
Prea repede se schimbă ceea ce numim
o stare de spirit
e ca şi cum acelaşi mim
într-o cazarmă ar adormi mereu
în şirul nesfârşit de paturi suprapue din lăuntrul meu.
* * *
Scrisul e un mod de-a încetini gândirea,
un mod primitiv de a o înţelege, de-a opri
mişcările gândului.
* * *
Să nu-l credeţi pe poet când plânge
Niciodată lacrima lui nu e lacrima lui
El a stors lucrurile de lacrimi
El plânge cu lacrima lucrurilor.
* * *
M-a încercat un sentiment
ca o apăsare
când niciodată avusesem greutate
Mai târziu am ştiut că el era frica.
* * *
Mă răcisem din starea cuvintelor
de parcă ningea pe înţelesuri
Ce uşor este, Doamne, să fii singur
şi cât de greu e să arzi în vederea naturii !
