Rostiri despre prietenie

Imagine: Gaylord Ho - Celebrations

Creionând portretul prietenilor, un filosof român contemporan afirma: "Fiecare om îşi alcătuieşte de-a lungul vieţii un edificiu afectiv. Măsura în care el este e dată de consistenţa acestui edificiu, de mâna aceea de oameni, ei nu pot fi mulţi, pe care i-a preluat în el şi i-a iubit fără rest, fără umbră, şi împotriva cărora spiritul lui critic, chiar dacă a fost prezent, a rămas neputincios. Aceşti oameni puţini, care ne fac pe fiecare în parte să nu regretăm că suntem, reprezintă, chit că o ştim sau nu, stratul de protecţie care ne ajută să trecem prin viaţă."

       Dacă cineva îşi asumă condiţia de pelerin prin geografia fiinţei noastre interioare, să-şi ia cu sine răbdarea, avântul şi curajul să escaladeze acei câţiva evereşti personali care şi-au statornicit profund rădăcinile în noi din timpul când erau abia câmpii, care au crescut treptat, prin straturi de iubire, iar astăzi au devenit culmi înalte pe care, urcându-ne, devenim vecini cu cerul. Adăpostindu-se delicat şi pentru totdeauna în noi, au devenit parte din ceea ce suntem şi nu ne mai putem defini complet fără ei… am învăţat prin prieteni să declinăm semnificativ verbul "a fi" şi să pulsăm în el forfota de mare praznic. Biografia noastră o scriem cu un toc înmuiat în viul iubirii prietenilor pe un pergament sacru, o pictăm ca într-o icoană cu penelul întins prin visurile lor de zi cu zi şi cu acorduri fine o întindem muzical pe partitura speranţelor noastre comune.

Viorel I. Coman
http://www.ziarullumina.ro