De fiecare dată când viața mea fusese zguduită din temelii... - Hermann Hesse

Nu pot să tăgăduiesc că, de fiecare dată când viaţa mea fusese zguduită din temelii, câştigasem până la urmă câte ceva, ceva mai multă libertate, mai mult spirit, mai multă profunzime, dar şi ceva mai multă singurătate, mai multă răceală, mai puţină înţelegere. În ceea ce priveşte latura ei burgheză, viaţa mea fusese, de la o zguduire, la alta, un permanent coborâş, o îndepărtare din ce în ce mai mare de tot ceea ce era normal, permis şi sănătos. (...)  Chiar dacă în cursul acestor transformări atât de dureroase mi-a fost dat să câştig nişte lucruri invizibile şi inestimabile — a trebuit să plătesc scump pentru toate acestea, iar viaţa mea devenise de fiecare dată mai dură, mai dificilă, mai însingurată, mai primejdioasă. Într-adevăr, n-aveam decât un motiv să-mi doresc să merg mai departe pe acest drum care mă purta spre zone din ce în ce mai rarefiate care semănau cu fumul din cântecul de toamnă al lui Nietzsche.

Hermann Hesse, în Lupul de stepă