O, voi cei gingași, uneori intrați
în suflul ce nu cugetă la voi,
pe-obraji să se prefire dar, lăsați
din nou unit, el tremură apoi.
O, voi cei fericiți, voi, mântuiți
voi ce păreți al inimii-nceput.
Arc de săgeți, și de săgeți țintiți,
veșnic în plâns sclipiți de-un zâmbet mut.
Nu vă-nspăimânte durerea. Povara
dați-o pământului greu înapoi,
grei sunt și munții, grea e și marea.
Chiar pomii sădiți, de copii, mai apoi,
nu i-ați mai dus; erau grei pentru voi.
Dar adierile.. dar depărtarea...
(traducere de Maria Banuș)
