Fundamentala necesitate a omului întrucât vieţuieşte ca om: de a nu fi robul niciuneia din creaţiile sale, de a nu fi încai robul personalităţii sale deja realizate, ci de a încerca întotdeauna depăşirea, creşterea, rodirea, în pofida oricăror victorii sau agonii. Acesta e unul din sensurile existenţei: de a o epuiza conştient şi glorios, în cât mai multe văzduhuri, de a te împlini şi rotunji continuu, de a afla ascensiunea, iar nu circumferinţa, drum care să înfăptuiască toate virtuţile şi să reveleze nu o inteligenţă sau o încrengătură de instincte, ci omul.
Mircea Eliade - Soliloquii
(www.profamilia.ro)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu