Pe sub privirile mele alunecă mările lumii
Cu douăzeci de noduri pe oră, fără sfârșit.
Sub razele soarelui, în lumina lunii
Necontenit alunecă, pantere verzi, iar eu
Uitând de țărm și palidele-i faruri
Netemător pătrund în gura lor enormă
Iubind bezmetica mânie a oceanului...
Până ce simt pe umerii-mi albiți de sare,
Universul, ca o labă prietenoasă de tigru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu