Melancolie - Mihai Codreanu

Eu știu că din nimic mi-am smuls esența

Și-am întrupat-o-n fulgi de poezii;

Am stors din armonie armonii...

Și-așa-n absent mi-am încrustat prezența.

În insul meu mocnește Providența

Ca-ntreg fermentul ei de calorii

Și le preface-n fantasmagorii

Spre-a-și tălmăci ei însăși existența.

Sunt Universul într-un strop închis

Și fantomatic îmi strecor prin vis

Iluzia c-aș fi o re-ntrupare...

Iar clipe de melancolii adânci

Îmi sfarmă sufletul de cugetare

Ca valul mării cel sfărmat de stânci.