Ilustrare de Alena Klementeva
Ființa ta îmi este-mbătătoare
Aromă de-ademenitor narcis;
Iar când dispari, mă zbat ca un proscris
Ce chinuit de dorul țării moare.
De ne-ntâlnim, îmi pare clipa floare;
Când mă privești, îmi pare floarea vis;
Când îmi zâmbești, mi-i visul paradis;
Când pleci, mi-i paradisul închisoare.
Tu treci cu dor prin anii mei pustii
Cum trece vântul serii pe câmpii,
Lăsând numai tristeță după dânsul.
Și-așa te-alung pentru-a te căuta,
Ca să-mi prefaci mereu în cântec plânsul,
Și prin prezența și prin lipsa ta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu