Linda Wilder Art
Ce viu sclipesc sub cer Bucegii !
Numai eternul Vârf cu Dor,
Înstreinat de lumea noastră,
Se pierde-n taina unui nor.
Zadarnic razele de soare
Vor să destrame vălu-i greu
Zadarnic cearcă să-l pătrunză
Și sufletul, și ochiul meu.
El înde el petrece singur,
Ca geniul și gândirea lui -
Nu-l mișcă vuitele vremii,
Nici rugăciunea nimănui.
Târziu, când ți-a pierit nădejdea,
Te lasă-o clipă să-l admiri,
Măreț din vălui-i se arată
Adânc uimitelor priviri.
Și-ncetse-nchide iar în taina-i
Neîmpărtășită nimănui,
Tăcut și mândru ca un rege
Gelos de maiestatea lui.
