kadetv20 art
Cu zbor de păsări, anii se reîntorc din zare.
Îi recunosc - și totuși ce mulți sînt anii mei,
Sau poate că sînt anii pierduți de fiecare,
Care-mi apar în preajmă, obositori și grei ...
Eu nu gonesc pe nimeni, ci-mi clatin umbra doar
Și-ascult, ascult o voce din timp care-mi tot spune
Că anii mei cu fructul lor amar,
Au ars pe cîmpuri goale și s-au făcut cărbune.
Au fost incendii, sînge - și dacă azi mai sînt,
E că sub cerul țării ursit am fost să stărui
Și să colind pe drumuri și să trezesc cîntînd,
Mareea amintirii spre țărmul fiecărui.
