Ginette Beaulieu Art
Grea cruce să iubeşti pe unii.
Dar tu – ce simplă! De-nţeleg
Secretul frumuseţii tale,
Enigma vieţii o dezleg.
S-aude, primăvara, foşnet
De-adevăruri, cum răzbat.
Ca aerul îţi e-nţelesul,
Ca el de dezinteresat.
Freamătul viselor s-aude
Atunci – şi parcă le şi vezi.
În rândul marilor temeiuri,
Tu, precum aerul, te-aşezi.
Uşor e: te trezeşti, din suflet
Zvârli pleava vorbei, vechi cusururi,
Curat s-o duci de-aici-nainte,
Să nu te mai mânjeşti de-a pururi.
(traducere de Marin Sorescu)
