.jpg)
Mă izbește zgomotul vocii tale
lîngă maluri de cuvinte
Te ascult Adda
Îți mîngîi sînii de apă
Frumusețea gurii tale
ce se rupe-n pietre
Maluri pline de verdeață
flutură-n ochii mei
Rochia ta de apă cristalină
Te iubesc Adda
Am venit din nou la rădăcina
zîmbetului tău apos
Sub podul Napoleon
Bonaparte curgi lacom
prin ale mele priviri
îngîndurate
Mă surp prin ființa ta
Flori roze de pe malurile tale
îmi intră-n suflet
Adda știi tu oare cine sînt?
Gîndurile-mi acre se scurg pe
rochia ta de apă grăbită
sînt cu tine Adda prin Lodi
Și plouă amical pe visele mele
rănite și ne iubim sinceramente
Bucăți de lemne din cînd în cînd
îți zdruncină chipul grăbit.
Ada – mireasa vieții mele
sînt cu tine cu toată
ființa-mi călătoare.
Sîntem doi călători ce se grăbesc
lîngă malurile ochilor tăi
înțesate cu verdeață-
Îmi pun gîndurile în
poala ta si te strivesc cu
visele-mi pustii.
Ascult cum curgi prin ale
mele cuvinte. Ada m-ai primit
cu căldura răcorii tale
Mă strig pe mine prin
frumusețea gurii, privirii tale
Și amîndoi sîntem pustii și reci
Badantele cu cîini plătite cu ani
trec cu indiferența mediocrității
peste chipul tău în lavorare.
Te chem prin strigătul meu
însîngerat.
(www.poezia.3x.ro)
