Mariya Bakh Art
Am privit cândva cu tine,
Prin fereastră, peisajul;
Azi sunt doar lumini străine.
O potecă de la poartă:
Ai întors de-acolo capul,
Către vale ea te poartă.
Înc-o dat-ai ridicat
Chipul palid către lună.
Prea târziu. Nu m-ai chemat.
Bezna tace. Bolți străine
Un cămin încremenit
Râsul a fugit cu tine...
