Aleksandr Maranov Art
Mereu ești la capătul
secundei care te-nghite,
pe care cu oasele-o sfarămi
și-i spinteci fluida păstaie;
în viduri secunda se-azvârle,
recade din algă în algă,
și sângele iar ți-l întoarce
în învelișul ei strict.
Totuși, nicicând pe de-a-ntregul
secunda nu te cuprinde,
secunda nu te cuprinde,
la capătu-i ești totdeuna,
trupul compact i-l consumi.
Timpul nu te robește,
morțile nu te ajung,
sângele, podidind, curge-n sus
din algă în algă...
