Foto: Vadim Trunov
Almustafa cel ales și mult iubit, care era amiaza propriei sale zile, s-a reîntors în insula-i natală în luna Tichreen, adică a aducerii aminte.
Și în timp ce corabia se apropia de port, el sta la prova, iar marinarii în preajmă-i. Și inima sa era o întoarcere acasă.
Și el vorbi, și marea era în vocea lui și spuse: „Iată insula nașterii noastre, chiar aici pământul ne-a ivit: cântec și taină, imn spre cer, nedeslușire spre pământ; fiindcă cine între cer și pământ, cântul să-l poarte și taina s-o desfire dacă nu propria noastră patimă?
Da, marea ne dăruie încă o dată acestui țărm; suntem doar un val între nesfârșitele valuri.
Kahlil Gibran, în Grădina profetului
