Michael & Inessa Garmash Art
Dorim nu doar ce e atrăgător, ci și ușurarea sau izbăvirea de ceea ce e neplăcut și nedorit. Dorim o grămadă de lucruri: dorim plăcerile simțurilor – sexuale, gustative, olfactive sau de alt fel; tânjim să ne eliberăm de durere; dorim bogăție, putere, situație socială. Ne dorim în chip senzual chiar propriile trupuri, sau un alt trup odată cu o nouă naștere. Există chiar o sete de a-ți spune părerea, nevoia de a avea dreptate, de a fi la curent, de a avea răspunsuri la orice întrebare.
Dorința poate fi complet caracterizată ca „sete de existență”. E vorba, mai precis, de „setea care dă naștere existenței repetate”; poate însă că e mai potrivit să ne-o închipuim ca dorință de a deveni altfel decât ne e dat să fim în experiența prezentă. În multe privințe este o strădania neîncetată de a atinge o nouă stare, o nouă ființă, o nouă experiență, ca și strădania de a dobândi saturația și statornicia – o strădanie mereu frustrată. „Lumea (în înțelesul de totalitate a oamenilor obișnuiți), a cărei esență este să devină alta, e hărăzită devenirii, se lasă-n voia ei; nu o desfată decât devenirea, și totuși ceea ce o desfată provoacă teamă, iar teama e durere” (U III, interpretarea lui Nanamoli). Nașterea repetată poate fi naștere clipă de clipă – experiența, sau naștere într-o altă viață, dar în ambele cazuri este consecința dorinței de a fi altceva.
Michael Carrithers, în Buddha
