foto: kenji2006
Și cine vine singur către sine,
Cu-ntreaga lumii-nsigurare vine,
Îndurerarea lui trăiește oarbă,
Vederea lui nimic nu ține minte,
Frunze și ramuri nu se fac desime,
Nepriepută-i gura lui de iarbă
Dând părăsirii preț de adâncime.
Și cine vine singur, singur pleacă,
Vederea lui nimic nu ține minte,
Nici pasărea ce i s-a plâns săracă
De viața ei sălbatic de cuminte,
De moartea ei din cuibul de pe cracă.
