Adânca noapte funerară
Se subțiază ca o ceață
Și iată că-mi răsar în față
Giganții de odinioară.
Mă-ndeamnă și cântînd mă cheamă
Și-atunci și eu cu dânșii cânt,
Dar, deși plin de dor, mi-i teamă
În vremi trecute să m-avânt:
Ca nu cumva vreun pământesc
Ecou în cântu-mi să străbată,
Ca nu cumva să-mi amintesc
De lumea asta blestemată,
Să nu-mi aduc din nou aminte
Că-n acest ev de chinuri plin
Orice sărut e cu venin
Și orice fericire minte.
traducere de Al. Philippide
