Foto: marateaman
Se vor întoarce frunzele-n păduri
și vor zbura liliecii din cetate.
Ce-ai vrut să cânți ? Ce n-ai știut să-nduri ?
La geamul tău un alt drumeț va bate,
și anii, iarăși, mai înalți, mai duri,
cu lebedele lor decapitate.
Copii străini cu capete de îngeri
te vor urma pe străzi necunoscute.
Chiar adormit vei continua să sângeri
ca un amurg. Ascunse printre cute,
cuvintele vor ține loc de plângeri,
și păsările, de zăpezi tăcute.
Ci poate iarba, numai iarba
îți va purta nepotolita, oarba
ta dragoste, de-atâtea ori trădată -
și setea de lumină și te vânt
vor povesti-o noapte pădurilor cântând
și nu vor isprovi-o niciodată.
